Revista AGORA apare cu al doilea numar...

IOAN GROSARU – EROUL POET

 

 

Ioan Grosaru s-a născut pe 24 octombrie 1972, la Fălticeni. Era fiul lui Dumitru şi al Ecaterinei Grosaru, al patrulea dintre cei şapte fraţi şi surori.

Şcoala primară a urmat-o în satul Păiseni. A fost un elev foarte bun la învăţătură. Avea înclinaţii deosebite pentru matematică şi limba română.

Ciclul gimnazial l-a urmat la Şcoala Gimnazială Sasca Mare, iar clasele a IX-a şi a X-a la Şcoala cu clasele I – X Mălini.

După absolvirea unei şcoli profesionale din Satu Mare, în 1992 îşi satisface stagiul militar, fiind trecut în rezervă în 1993.

Începând din 1995 se angajează cu gradul de caporal în Batalionul 32 Infanterie „Mircea” din Timişoara. Între lunile iunie şi noiembrie 2005 ia parte, alături de militarii Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” („Scorpionii Roşii”), în cadrul Forţelor Internaţionale de Securitate şi Asistență din Afganistan (ISAF), la operaţiunea de asigurare a desfăşurării alegerilor libere din această ţară. La sfârşitul misiunii a fost decorat cu o medalie NATO.

Începând cu luna august 2007 participă la misiunea „Iraq Freedom”. Batalionul 32 Infanterie „Mircea” Timişoara, din care făcea parte şi Ioan Grosaru a fost dislocat în Irak.

Ioan Grosaru a murit în dimineaţa zilei de 21 septembrie 2007 în timpul unei misiuni de patrulare în apropiere de baza Talil, în sudul Irakului. Transportorul amfibiu blindat în care se afla militarul roman a fost distrus de o mină antitanc. Deşi răniţi, cinci dintre militarii din TAB au reuşit să iasă din vehicul şi să scape cu viaţă. Ioan Grosaru a rămas ultimul,  ajutându-şi mai întâi camarazii să se salveze. El nu a mai apucat însă să iasă, muniţia de la bordul transportorului explodând din cauza flăcărilor.

La aceeaşi dată este avansat post – mortem la gradul de sublocotenent, prin ordin al ministrului. Preşedintele României i-a acordat, post – mortem, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler pentru militari cu însemn de război.

 Ioan Grosaru şi-a început activitatea literară în anul 1997. A debutat în revista literară „Orient Latin” din Timişoara cu ciclul de poezii „Iubirile toamnei”.

În anul 1999 publică volumul „Cărări stelare” la editura „Ienăchiță Văcărescu” Bucureşti.

În anul 2000 publică volumul de poezii „Chemare din necunoscut” la editura „Stephanus”.

În 2003 lansează al treilea volum de versuri „Corabia din furtună” la editura „Boemia” din Bucureşti şi romanul „Fiica Pălimarului”.

Urmează romanul „Postament pentru o enigmă” la editura „Orion” şi volumul de poezii „Vulturul” la editura „Boemia”. Deţine cea mai lungă poezie din literatură – „Vulturul” (587 strofe).

În volumul „Pasărea de ceară”, poetul surprinde prin nuanţa poemului modern, conceptele referitoare la existenţă şi civilizaţie.

Aşa după cum Adrian Țunea consemna în postfaţa cărţii „Cărări stelare”, creaţia lui Ioan Grosaru reflectă o stare sufletească adesea tulburată de realităţile crunte ale vieţii de zi cu zi, realităţi care produc în sufletul poetului dorinţa de destăinuire şi voinţa de cunoaştere a motivului suferinţei umane. Suferinţa, durerea şi nedreptatea sunt motive pe care poetul le redă şi le descoperă într-o formă cu totul aparte.

A colaborat cu diverse publicaţii literare: România Literară, Orizont, Apostrof, Orient Latin.

În februarie 2008 a apărut volumul „Poeziile soldatului erou Ioan Grosaru”.

Volumul de poezii „Peregrin la porţile deşertului” al sublocotenentului post – mortem Ioan Grosaru a fost lansat în aprilie 2008 la Sediul Statului Major al Forţelor Terestre din Bucureşti. În memoria fiului său, mama acestuia, Ecaterina Grosaru a primit diploma „Titlul Onorific de membru de onoare al Societăţii Scriitorilor Militari”.

În aprilie 2010, la Fălticeni, au fost lansate cărţile poetului Ioan Grosaru „Pasărea de ceară” şi „Chemare din necunoscut”.

Deşi Ioan Grosaru a plecat dintre noi, opera lui va rămâne în memoria celor care l-au cunoscut şi va dăinui în timp atât prin jertfa sa, cât şi prin sensibilitatea poemelor sale.

Anul acesta, mai exact pe 21 septembrie 2014, comemoram 7 ani de când eroul nostru, poetul Ioan Grosaru a fost ales de Dumnezeu să urce în împărăţia cerurilor.

Nu i-am cunoscut adevăratele merite în timpul vieţii.

Ce păcat că am început să i le recunoaştem mai ales după ce nu mai este printre noi!

Unii dintre noi i-am cunoscut sensibilitatea, visurile şi zâmbetul. Eu i-am cunoscut şi apreciat potenţialul intelectual cu care se remarca atunci când era elev în clasele I – IV.

Scria compuneri reuşite, avea o minte ageră, o logică cu care te uimea. L-am apreciat, iar de-a lungul anilor am păstrat mereu în suflet amintirea elevului modest, dar sârguincios şi foarte capabil.

Ştim că toţi, mai devreme sau mai târziu vom fi pământ. Noi, cei care l-am cunoscut îl vom preţui şi iubi mereu. Numai iubirea va trece dincolo de graniţele morţii.

În poeziile lui răzbat tristeţea.

Dacă el era nefericit în această lume, credem că acum este liber şi fericit.

Ioan spunea în versurile lui:

 

·         De am strivit privirea de cioburile minţii

Îmbălsămând ecoul în imnuri de lumini

Şi-am stat surpat pe lună ce-şi varsă din tumoare

Pe fila mea pătat cu sâmburi de tăciuni,

Am smuls scânteii ude ce lacrimă pe foaie

Răspunsuri ceruite din toamnele târzii

Şi am strunit vioară din corzile tăcute

Pe scene decorate în sălile pustii.

                                                 (De am strivit)

 

·         Pentru o clipă de rai, un secol de iad aş parcurge

Geneza privirii spre şansa tăcerii se stinge

Să simt înc-o dată eterul de smalț, care curge

Trezindu-mă în treacăt pe câte o frunză în sânge.

                                                 (Drum spre eter)

 

Constatarea la care ajungea Ioan era „În viaţă când te uiţi bine rămâne mai ales ceea ce ai lăsat de la tine, ce ai jertfit”.

Mă întreb şi vă întreb: Ce am jertfit, ce jertfim noi, ce am lăsat sau ce lăsăm de la noi?

Îngerii să-l păzească acolo unde este!

 

 

Întocmit de înv. Constantinovici Ana

Școala Primară Păiseni

 

 

 

 

 

Interviu luat domnului prof. Coca Mihai de către elevii Constantinescu Gabriel și Monoranu Silviu

 

- Buna ziua!

- Buna ziua!

- Domnule profesor,cine v-a inspirat să alegeți meseria de profesor de educație fizică?

- Nu m-a inspirat nimeni.

- Ce facultate ați studiat? Cum a fost pe perioada facultății? Puteți sa ne povestiti o întâmplare care v-a marcat?

-Am studiat Facultatea de Educație fizică și sport la Universitatea Ștefan cel Mare. A fost foarte frumos.Viața de student este foarte frumoasă și din timpul facultății am numai amintiri frumoase.

- Ce sport preferat aveți?

- Rugby.

- De ce preferati rugby și nu un alt sport?

- Pentru că rugby-ul este singurul sport în care se mai păstrează respectul față de adversar.

- Câți ani de experiență aveți în învățământ?

- Am cinci ani de experiență.

- Cum vă vedeți peste 10 ani de acum în colo?

- Tot la catedra și antrenor la o grupă de copii.

- Cum este să fiți diriginte la clasa a VII- a? Ce dificultăți întâmpinați? V-a bucurat ideea aceasta de  a fi diriginte?

- Frumos și greu în același timp. Indisciplina. Da.

- Cât de grea este munca de profesor? Ce vă motivează să veniți la școală?

- Dacă o faci din suflet nu este greu. Pasiunea pentru sport.

- De ce ați ales meseria de profesor de sport și nu o altă meserie?

- Pentru că întotdeauna mi-am dorit să fac sport  și, din diferite motive , nu am reușit să practic sport de performanță. M-am decis să devin profesor de sport pentru a fi mai aproape, si să îndrum copiii spre performanță de acest gen.

 

O PRIMĂVARĂ CU MULTĂ BUCURIE

 

            ,,În sfârşit a sosit şi mult aşteptata primăvară !!! Odată cu ea, natura şi-a dat jos mantia albă, purtată o iarnă întreagă şi s-a trezit la viaţă!

Soarele puţin palid îşi strecoară razele printre crengile copacilor adormiţi. Iarba cea verde începe să încolţească. Păsările migratoare se întorc liniştite din ţările calde, ştiind că aici în ţara noastră, neschimbată, vor găsi un loc unde îşi vor face cuibul şi se vor înmulţi. Ciocârlia cântă cu glasul ei dulce triluri măiestre, care încântă toată natura. În văzduh se plimbă mirosul minunatelor flori. Pe câmpuri şi dealuri se văd în număr înmulţit plăpânzii ghiocei, care ascultă cu drag freamătul naturii.

Fiica cea mai tânără a anului a adus odată cu ea multă bucurie. Totul este ca într-un vis: păsări de tot felul, cu ciripitul lor, flori de toate culorile, care înfrumuseţează natura, iarba cea proaspătă, izvorul cel cristalin şi cel mai important element, soarele care trimite oamenilor o rază de speranţă.”

                                                            Constantinovici Marina, clasa a VII-a

 

 

 

Importanţa protejării mediului

înconjurător

                     Dacă înţelegem toţi că trebuie să luăm în serios protecţia mediului înconjurător sănătos, este un drept pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să se facă cale de trebuinţa acum. Dacă mai amânăm, riscăm să ne îmbolnăvim şi atunci vom ajunge să simţim fiecare direct şi dureros ce înseamnă să nu ai un mediu curat.

                 Educaţia pentru mediu are scop de a îmbunătăţi calitatea vieţii, poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe,deprinderi,motivaţii şi valori de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi  de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.

                                                                                                  Eleva: Acasandrei  Andreea

                                                                                                      Clasa a VIII-a.

 

 

 

              Lămâia

                           Știaţi că.....?                                

·         Săracă în calorii şi fără colesterol, lămâia este bogată în vitamine C ,B,E precum şi calciu,magneziu,fosfor,potasiu,fier dar şi proteine;

·         Vitamina C este absorbită repede şi bine de către organism,motiv pentru care specialiştii recomandă consumul zilnic, o lămâie asigurând jumătate din necesarul zilnic de vitamina C.

·         Are efect bactericid ,anestezic,este tonic cardiac,diuretic,antireumatismal,scade aciditate gastrică,antiscorbutic,hipotensiv,tonic,antinervos,depurativ,antianemic,homostatic, carminativ,remineralizat.

·         Este indicată în infecţii,stări febrile,boli infecțioase,ascită,astenie,reumatism,scorbut,ulcer gastro- duodenal,dispepsii, artero-scleroză,varice,flebite,tonic cardiac,antiseptic,diuretic,hipotensiv,reminerafizat,antiscleros,antireumatismal.

·         În uz extern,are acţiune cicatrizantă,antipruriginoasă,cicatrizantă,în cazul înţepăturilor de insecte,pentru întreținerea pielii;

·         Fructul,ideal trebuie să fie tare si greu,coaja trebuie să fie galbena aprins şi uşor lucioasă; petele verzi de pe coaja indică o aciditate mai mare a sucului ,dacă coaja este aspră,atunci fructul conţine suc puţin.

·         Este  indispensabilă în mâncărurile cu peşte, albeşte maioneza, dă gust acruţ aluatului, înlocuind oțetul dă aromă prăjiturilor, îmbunătăţeşte aroma.

                                                                                               Eleva : Norocel Simona Lavinia

                                                                                                                    Clasa a VI-a A

 

 

Para

 

              Știați că……..

ü  Datorită conținutului de fibre (22%), vitamina C (12,4%), vitamina K (10%) și cupru, perele stimulează digestia, cresc pofta de mâncare, vitaminizând și mineralizând organismul;

ü  conțin mai multe fibre decât alte fructe, jumătate din ele fiind în coajă ( care conțin și de trei ori mai mulți nutrienți decât miezul)

ü  Vitamina C stimulează lupta celulelor împotriva infecțiilor, distruge virușii și bacteriile și regenerează vitamina E , fiind un puternic antioxidant;

ü  Cuprul din pere este responsabil de protejarea organismului  împotriva radicalilor liberi care produc pe termen lung efecte grave asupra organismului; Un pahar de suc proaspăt de pere asigura 10%  din necesarul zilnic de cupru;

ü  Perele conțin flavonoizi si betacaroten care sunt foarte importanți în prevenirea cancerului, diabetului, bolilor de inimă;

ü  Perele sunt foarte puțin acide  și cu probabilitate foarte mică de a provoca alergii de aceea sunt dintre cele mai ușor de digerat fructe; se recomandă în a fi unul dintre primele fructe care se dau bebelușilor;

ü  În stările febrile, perele scad temperatura, favorizează eliminarea toxinelor din organism, stimulează formarea globulelor roșii și funcțiile organelor;

ü  Perele ajută la menținerea ochilor sănătoși; au efect calmant  și cicatrizează tenul.

 

                                                                                        Eleva Norocel Lavinia, cl. a VI-a A

 

Racul

   Știați că …..

 

ü  Racul trăiește în mediu acvatic. Noaptea iese la vânat .Corpul este acoperit cu o crustă alcătuită din chitin și calciu.

ü  Pe cefalotorace există:

ü  două perechi de antene din articule: una mai scurtă și bifurcată, iar a doua mai lungă;

ü  doi ochi compuși din mai mulți ochi simpli, așezați pe vârful unor penducuri cărnoși; racul vede bine în toate părțile;

ü   gura este așezată ventral, cu fălci tăioase;

ü  cinci perechi de picioare inegale.

ü  abdomenul, mai subțire decât nefolotoracele, este format din 7 segmente prevăzute cu mușchi puternici. Pe partea ventrală a primelor 5 segmente se afla câteva picioare mici.

ü  al VI-lea si al VII-lea segment lățit formează înotătoarea codală.

ü  în apă racul înoată îndoind abdomenul și lovind apa cu înotătoarea codală. Apa este împinsă cu putere. El este un animal omnivor.

                                                                                   Elevul Gavriloaia Alexandru, cl. a VI-a A

 

                Legenda Sânzienei                               

   Bătrânii povestesc că demult , demult , într-un  sătuc de la marginea pădurii,trăia o fata orfană, săracă , dar foarte harnică  şi frumoasă. Înaltă şi zveltă , cu părul bălai şi ochii albaştri, luminoşi şi blânzi ,era plină de dragoste faţa de cei din jur. Aşa era Sânziana ,dar sătenii treceau pe lângă ea cu nepăsare sau dispreţ,  o alungau şi-i adresau vorbe de ocară. Singura ei alinare erau clipele în care, în  căsuţa ei sărăcăcioasă  se închina, rugându-se la Dumnezeu, nu doar pentru o viaţa mai bună ei şi pentru ca Dumnezeu să îmbuneze sufletele sătenilor,sădindu-le în inimi seminţele milostivirii,ale îngăduinţei şi ale dragostei faţă de celălalt. Milostivă si iubitoare, Sânziana era prietenă cu păsările şi animalele din pădure, se jucau împreună, împărţeau hrana şi uneori,chiar culcuşul cald unde înnoptau. Se simţeau foarte  bine împreună.

Într-una din zile , Sânziana îşi simţea trupul atât de greu şi fierbinte încât toate încercările de a se ridica din pat au fost zadarnice. Rămase acolo suferind pe patul ei de crengi şi doar vietăţile pădurii se întrebau mirate unde le este buna prietenă.

    Zadarnic aleargă prietenele ei necuvântătoare să-i aducă apă, hrană si leacuri pentru însănătoșirea ei. Sânziana se simţea tot mai rău. Suferinţa îi istovise trupul şi doar blânda alinare ce o găsea în rugăciunile necontenite adresate lui Dumnezeu o mai ţineau în viaţă.

     Pe când Sânziana se stingea văzând cu ochii, în căsuţa intră o femeie bătrână cu chipul luminos şi blând. Sfânta Vineri,care cu  un glas cald şi duios, precum o mângâiere, îi spuse Sânzienei: - Frumoasă şi blândă ai fost ca o floare,floare gingașă să fii de acum înainte ; alungată şi dispreţuită ai fost,de acum vei fi căutată şi îndrăgită,vei fi pusă la icoane căci tu le vei alina multe suferinţe şi vei avea puteri tămăduitoare.

                                                                                     Eleva: Norocel Ana Maria

                                                                                               Clasa  a-VI-A.               

 

 

                         Noaptea în pădure

                 Era o noapte caldă, liniştită, însetată. Se auzea doar foşnetul frunzelor răscolite de o adiere uşoară  de vânt și susurul unui râu din apropiere.  Într-o mică poieniţă , o cabană părasită aşezată sub un copac bătrân,părea  la lumina lunii o stană de piatră,privind parcă la stelele micuţe şi strălucitoare.    

 Din când în când se zăreau printre ramurile copacilor şi  prin  tufişuri mici sclipiri aurii. Se pare că erau ochii păsărilor și animalelor care stăteau  nemişcate. Ţipatul unei păsări s-a auzit în depărtare, un ţipăt care te înfiora în acea linişte deplină.

       Era o noapte magnifică, parcă ruptă din basme . O noapte care m-a făcut   să uit de toate, şi să mă simt de parcă aș fi singură în acest paradis.

                                                                                                     Eleva: Moroşanu Vasilica Lavinia, cl. a VIII-a

 

 

 

Cartea, prietena omului

 

 

,, Scrie ca să păstrezi florile gândului tău pe care altfel le ia vântul.” (Nicolae Iorga)

Astăzi trăim într-o epocă a schimbărilor, a tentațiilor de tot felul, de aceea cartea trebuie să-și păstreze eterna chemare spre lectură, locul sfânt în inima și gândul copilului. Ce dar mai minunat se poate oferi unui copil decât acela a dragostei de a citi? Dacă în tot acest timp cartea a supraviețuit în vremuri și mai grele, credem cu certitudine că această făclie a lecturii va supraviețui și acum. Litera scrisă este cea care dăinuie și dă coerență umanității. La ora actuală există o criză a cărții pentru că tineretul și-a găsit noi mijloace de investigare. Astăzi ne punem din ce în ce mai mult întrebarea: Cum poate să supraviețuiască astăzi cartea, în condițiile expansiunii internetului? Răspunsul vine imediat: pentru mulți dintre noi cartea a făcut parte din copilăria noastră și ne-a format ca oameni, de aceea sper ca și pentru urmașii noștri cartea va rămâne un reper esențial în crearea conturului cultural al fiecărui individ. De aceea este necesar să le oferim elevilor momente de recreere și de destindere, prin lecturare. Să le asigurăm o dezvoltare intelectuală, emoțională, socială, educațională și lingvistică.

                                                                                  Realizat de Plăcintă Cătălina, cl. a VII-a

Primăvara                                                                          Viața

Primăvară timpurie                                                   Viața este ca o floare,

Cu cântec și voioșie                                                  Când se vestejește, moare.

Ai venit pe-al nostru plai                                           Dar va-ncremeni îndată,

Cu flori multe-n luna mai.                                         După marea judecată.

Primăvara timp frumos                                             Viața este ca o roată,

Soare mult și călduros                                               Dacă nu merge e arsă,

Tu ne-aduci peste hotare                                           Arsă-n focul cel mai mare,

Șir de păsări călătoare.                                              Și eu povestind cu jale.

Primăvară harnică

Vei fi tu darnică                                                                          Cristinaru Dumitru, cl.a VIII-a

Dacă vom munci cu spor                                                

Fiecare pe-al lui ogor?

Primăvară, primăvară

Sănătate ne aduci iar

Pace și zile senine

Cu prieteni lângă mine.

                                Plăcintă Cătălina, cl. a VII-a

Omul bun          

Și-acum am învățat să spun,

Că-s un om cu suflet bun,

Dar nu-s vorbe deșarte,

O s-o dovedesc prin fapte.

Cine va munci mereu

E omul lui Dumnezeu,

Când începe a gândi

Dar și când a povesti…….

                                          Cristinaru Dumitru, cl.a VIII-a

 

                                      

 

 

 

 

   Școala Sasca Mare

 

Școala noastră e pe cale                                        La ora de biologie,

Și se cheamă Sasca Mare.                                   Începem cu o hârtie

Note sunt cam de tot neamul                              Și dăm testu-acum pe loc,

Pe parcursul a tot anul.                                       Dar să vezi că am luat opt.

Modul de-a-nvăța la noi,                                    Noi am început la sport

Începe cu-n mare doi.                                        Săritura de pe loc.

Dar afară când e rece                                         Dacă vom sări trei metri,

Toți încep a lua un zece.                                    Domnu' ne face profesori.

Să începem la română                                       Azi avem tehnologie,

Că doamna ne zice-ntruna                                Și am planul pe hârtie,

Luați și-nvățați măi, măi                                   Învăț totul pe de rost,

Dacă nu vreți să luați un doi.                            Și fac totul cu un scop.

Am ajuns și la engleză,                                     La latină eu am spus

Dar parcă facem chineză,                                 De Remus și Romulus,

Sunt copii mai buni ca mine,                            Erau doi frați de-mpărat,

Dar eu știu chineza bine.                                   Și s-au luptat pentru regat.

La franceză….ce să zic?                                    La religie am învățat

Nu le am cu l'ecrit                                             Ca să fiu un om curat,

Când doamna ne tot explică                               Creștini toți noi ne numim

Înțeleg ce vrea să zică.                                       Și trebuie s-o dovedim.

Ora care-mi place mie,                                       La dirigenție stăm

E mate pe farfurie,                                             Și pe domnul-ascultăm

Calcule eu știu să fac,                                        Tot ne-ntreabă și ne spune,

Dar la fracții m-am blocat.                                 Cu ce scop suntem pe lume.

La chimie am ajuns                                            Dragi profesori și elevi,

Și acidul l-am compus,                                       Trebuie să-nțelegem,

E radioactiv, să știți,                                           Respectăm și respectați,

Dar să fim și noi cuminți.                                   Că de-acum suntem frați.

Fizica mie îmi place                                            Frați uniți prin grai și minte,

Dar mă cam pune pe ace,                                    Dar să luăm cu toți-aminte,

Cum sunt wații și cu volții,                                  De la mic și pân' la mare

Și jucatul de-a roboții.                                         Trebuie să dăm ascultare.

Geografia este o artă,                                           Școala-i un loc minunat

Dar ne rătăcim pe hartă,                                       Unde darul ne e dat,

Unde-i nordu', unde-i sudu'                                      Să-nvățăm ce-i de-nvățat,

Și unde de varsă Prutul.                                        Să-ascultăm ce-i de-ascultat.

Și istoria e frumoasă,                                             Vă urez la toți putere,

Dar să nu vă văd în țeapă,                                     Cine vrea începe-a cere

Cum facea Țepeș odată,                                         De la mine niciun fel

Drept în Țara românească.                                     Ci de la Bunul Dumnezeu.

 

                                                                           Realizată de Cristinaru Dumitru, cl. a VIII-a

 

 

 

                      Poruncile Bisericeşti

1.     Să participăm  cu evlavie la Sânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare religioasă.

2.    Să ţinem, toate posturile de peste an.

3.    Să cinstim pe slujitorii bisericeşti.

4.    Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în cele patru posturi de peste an,ori dacă în fiecare post nu putem,cel puţin odată  pe an, în postul Paştelui.

5.    Să ne rugăm pentru conducătorii ţării.    

6.    Să ţinem posturile pe care le-ar rândui ierarhul locului în vreme de primejdii,de toţi sau alte necazuri.

7.    Să nu citim cărţi eretice sau ale sectarilor.

8.    Să nu înstrăinam, nici să folosim spre scopuri străine lucrurile bisericeşti sau averea Bisericii.

9.    Să nu facem nunţi ,ospețe sau alte petreceri în timpul posturilor.

                                                                           Eleva Ţurcanu Andreea

                                                                                   Clasa a VI-A.

 

Sfânta Filofteia- model de milostenie

Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut cu mulți ani în urmă, într-o familie de creștini din orașul Târnova, aflat în sudul Dunării. Mama ei, o femeie foarte credincioasă, a învățat-o pe Filofteia să-L iubească pe Dumnezeu și pe toți oamenii. Deseori o ducea la biserică, o îndemna să postească și să se roage lui Dumnezeu. După un timp, mama ei a murit. Deși orfană, fetița a continuat să se comporte așa cum a învățat-o mama sa. Într-o zi, când se afla la biserică, la slujbă, Filofteia l-a auzit pe preot citind cuvintele lui Dumnezeu: ,,Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.” Primind aceste cuvinte cu multă credință, copila a înțeles că trebuie să fie foarte milostivă cu cei săraci. Părinții, căci între timp tatăl Filofteii se căsătorise, o certau și o băteau pentru că făcea fapte de milostenie. Într-o zi, tatăl ei a văzut-o cum împărțea oamenilor săraci mâncarea pe care trebuia să i-o aducă la câmp. Atunci mintea lui s-a întunecat de mânie și a aruncat cu securea în fetiță, rănind-o grav. Astfel, la vârsta de 12 ani, Filofteia și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Deoarece Filofteia a avut o viață sfântă, Dumnezeu a așezat-o în rândul Sfinților Mucenici. Moaștele ei se află în paraclisul Mânăstirii Curtea de Argeș. Sfânta Filofteia este sărbătorită la 7 decembrie, ziua în care a devenit sfântă.     

 

                                                         Eleva Norocel Ana Maria, cl. a VI-a A          

 

 

 

 

 

 

 

BALERINA

 

            ,,A fost odată ca niciodată, trei surori ce locuiau într-un sat mare. Pe fata mică o chema Odette, pe cea mijlocie Iris şi pe cea mare Stella. Singurul lucru pe care îl aveau în comun era baletul. Surorile mai mari îi purtau pică Odettei, fiindcă era mai frumoasă decât ele.

            Într-o zi, Odette s-a dus la piaţă. Acolo observă că toată lumea era agitată, mai ales fetele.

-          Mă scuzaţi, de ce toată lumea este atât de agitată?

-          Cum, nu ai auzit?

-          Ce?

-          Peste o lună, prinţul Seigfield vine în sat la noi, să-şi aleagă cea mai frumoasă balerină, să o ia de soţie.

-          Dar pe cine va alege, dacă nimeni nu ştie balet?

-          Mâine se va deschide o şcoală de balet.

-          Hmmm, frumos! Vă mulţumesc!

Ea cumpără alimente şi apoi plecă acasă. A doua zi, Odette le văzu pe surorile ei că se pregătesc pentru ceva special.

-          Pentru ce vă îmbrăcaţi aşa de frumos? întrebă Odette .

-          Mergem la şcoala de balet! Tu nu ai voie să vii! îi răspunse Stella.

-          De ce?

-          Ai de făcut curăţenie în toată casa! zise cu răutate Iris.

Supărată,  se apucă de curăţenie, gândindu-se la acea şcoală, la care şi ea îşi dorea să ajungă. Dacă m-aş duce şi eu fără să ştie ele? gândea ea. Lăsă treaba şi plecă. Ajunsă acolo, se aşeză mai în spate şi începu să danseze.  În pauză se întâlni cu Stella:

-          Tu, ce cauţi aici? a întrebat Stella.

-          Am venit să dansez! a răspuns Odette.

-          Bună! Eu sunt Alina, profesoara de dans.

-          Eu sunt Odette!

-          Îmi place cum dansezi. Aş vrea să te aleg pentru trupa prinţului: Lebedele graţioase!

-          Am să fiu acolo! răspunse Odette bucuroasă.

Într-o seară, Odette se întâlni cu un băiat chipeş, cu ochi verzi, strălucitori.

-          Bună seara! Ce caută o lebădă singură în miez de noapte?

-          Mă plimbam, uitându-mă la stele.

Cei doi au început să discute şi să se cunoască. Dar Odette nu ştia că acel băiat, cu care ea discutase, era chiar prinţul Seigfield.

Trecuse o lună. Toţi se pregăteau pentru sosirea prinţului. Peste tot se vedeau numai balerine frumoase, gata să-şi înceapă dansul. Stella era geloasă şi se gândise la un plan:

-          Odette, vino cu mine, să mă ajuţi cu rochia. Profesoara le văzu plecând şi le urmări. Stella o încuie pe Odette într-o cabină:

-          Aici să stai! Prinţul va fi doar al meu!

-          Te rog, Stella, dă-mi drumul! Ajutor! Să mă ajute cineva!

Sosise prinţul. Fetele se pregăteau pentru dans. Un sfetnic le spuse să înceapă să danseze:

-          Opriţi-vă! Unde este Odette? întrebă băiatul. Profesoara îi arătă unde este şi prinţul fugi la ea, deschizându-i uşa.

-          Vă mulţumesc! Este o onoare să vă cunosc!

-          Onoarea este a mea!

-          Staţi puţin, nu ne-am mai văzut? Ah, eşti băiatul cu care m-am întâlnit!

-          Acum că sunt toate fetele, puteţi dansa! spuse sfetnicul.

-          Nu! Vreau să dansez doar eu cu Odette, spuse băiatul. Şi amândoi începură să danseze.

Prinţul o luă la palat, unde au făcut o nuntă ca-n poveşti. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi."

                                                            Cozma Evelina, clasa a VI-a B

 

 

 

 

 

 

UN FLUTURE

          ,,Într-o zi de vară, am văzut un fluture superb în grădina mea. Avea culoarea roşie cu nişte pete galbene, era cam micuţ, avea nişte aripi strălucitoare de-l observai de la distanţă, era foarte zburdalnic şi nu stătea mult timp într-un loc. L-am ţinut o vreme la mine, îi dădeam drumul afară, zbura şi apoi venea din nou la mine. A crescut foarte mult, şi-a schimbat aspectul, devenind maro şi foarte strălucitor. Dar a venit şi momentul cel mai greu: momentul despărţirii. I-am dat drumul într-o livadă, a zburat şi a zburat până nu l-am mai văzut. A fost cel mai frumos future din viaţa mea.”

                                                                        Constantinescu Gabriel, clasa a VII-a

 

 

 

CALEA SPRE LUMINĂ

 

Dragostea eternă, ce noi o simțim

E bine cu alții să o-mpărtășim,

Căci e darul divin și grijă să avem

Către Dumnezeu să o îndreptăm.

 

Să strigăm mereu, din suflet, cu iubire:

Doamne, dragostea noastră este doar spre Tine!

Să cădem în genunchi și cu smerenie să plângem,

Doamne, Te iubim și pentru Tine sufletul ni-l frângem!

 

Mulți nu știu ce-nseamnă dragostea  creștină;

Pentru ei iubirea e ca o străină.

Când multe rele lor li se întâmplă,

Se-nfurie și-I cer lui Dumnezeu osândă.

 

În inimile noastre, cântare pururea să fie

Și să ne lumineze viața pe vecie.

Să ne fie veșnic calea spre Lumină

Pentru eternitate, o dragoste creștină!

 

Cozma Evelina Constantina, clasa a VI-a B

 

                                  

 

 

GLUME...

 

-          Bulă, conjugă verbul a merge! spune profesoara.

-          Eu merg, ........ tu mergi ....... (pauză lungă), el merge ......(pauză).

-          Mai repede, Bulă!

-          Eu fug, ... tu fugi... el fuge...

 

Un purice voia să ajungă acasă cât mai repede, aşa că a luat bicicleta amicului său. Mergând amândoi, deodată unul spune:

-          Stai!

-          De ce ?

-          Mi-a intrat o muscă-n ochi!

 

Un tată îi zice fiului său:

-          Fiule, astăzi e ziua mamei tale, i-ai luat ceva?

-          Da.

-          Ce?

-          10 lei din poşetă!

 

Tatăl lui Bulă îi dăruieşte un ceas de mână fiului său, de ziua lui. Bulă îl ia şi îl aruncă pe geam. Tatăl îi zice:

-          Ce faci?

-          Vreau să văd cum zboară timpul!

 

Bulă şi tatăl său merg în pădure. Deodată Bulă observă că tatăl lui lipseşte. Se duce la marginea unei prăpăstii şi începe să strige:

-          Tatăăă!!! Tatăăă!!!

-          Daaa!

-          Ai căzut în prăpastie?

-          Da!

-          Este adâncă?

-          Nu ştiu, nu am ajuns jos.

 

Ce spune un şnur când se uită în oglindă? ,, Ce şiret sunt!”

 

Femeia care a inventat zicătoarea Toţi bărbaţii sunt la fel a fost o chinezoaică care şi-a pierdut soţul în mulţime!

Unui tâmplar i s-a întâmplat o întâmplare. Alt tâmplar, auzind de întâmplarea tâmplarului de la tâmplărie a venit şi s-a lovit cu tâmpla de tâmplăria tâmplarului cu întâmplarea.

 

Un caricaturist care caricaturizează caricaturi caricaturistice nu poate caricaturiza caricatura sa.

                                                                        Gavriloaia Maria Ioana, clasa a VII-a

 

 

 

 

 

GHICITORI

 

Unii spun că nu le place,                                             Cei doi actori americani,

Şi că nici doi bani nu face,                                          Jucând în filme de mulţi ani,

Dă putere, dragii mei,                                                 O lume se-amuză de ei,

Întrebaţi-l pe Popey!                                                   Te fac să râzi fără să vrei!

                        (Spanacul)                                                                   (Stan şi Bran)

 

            E ca ceasul, pururi bate,                                              Cine pe acest pământ,

            Ticăie atât cât poate.                                                   Prea viteaz, netemător

            Roagă-te neîncetat                                                      Zdrobea morile de vânt,

            Să nu se-oprească niciodat.                                         Rămânând netemător?

                        (Inima)                                                                                    (Don Quijote)

 

            Cine-azvârle foc pe nări                                              În Elveţia născut,

            Înspre cele patru zări?                                                 Era arcaş neîntrecut!

                        (Vulcanul)                                                                   (Wilhelm Tell)

 

            De numele lui Mihai                                                    Poetul nostru, zestre glie,

            E legat-o mare faptă,                                                   Pe drept poet naţional,

            Care-o fi aceasta, deci?                                               Pe firmamentul poeziei

            Ştiţi, răspunsul vă aşteaptă!                                        Este Luceafărul triumfal!

                        (Unirea din 1600)                                                       (Mihai Eminescu)

 

            Acel rege-al poeziei,                                                    Şi în '77,

            Veşnic tânăr  ferice,                                                    Acel de istorii an,

            Care-a scris Hora Unirii                                              Cine a pictat tabloul

            Cum se cheamă, cum îi zice?                                      Atacul de la Smârdan?

                        (Vasile Alecsandri)                                                      (Nicolae Grigorescu)

                                   

                                                                        Hortopeanu Vasilica Raluca, clasa a VII-a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DRAGOSTEA

            Dragostea. Un cuvânt cu mai multe înțelesuri. Poate fi dragostea de bunuri, dragostea lumească și dragostea creștină. Cea greșită este dragostea de bunurile materiale. Unii spun că dragostea lumească este un păcat, eu însă sunt de altă părere. Depinde de fiecare ce înțelege prin aceste cuvinte.

            Dragostea față de Dumnezeu este la fel de importantă pentru un creștin ca și dragostea de aproapele. Și pe Dumnezeu și pe aproapele trebuie să-i iubim și să fim în stare să ne dăm viața pentru ei. Aceasta înseamnă că dragostea este aproape la fel. Îmi spunea un coleg că mama lui este pe primul loc și apoi este Dumnezeu. Bine, este părerea unui copil, nu mă pot supăra pe el. Într-adevăr, mama ne-a dat viață, dar cine a făcut-o pe mama? Dacă nu era Dumnezeu, nici mamele noastre nu ar fi existat și nici noi.

            Este bine să iubești, însă trebuie să știi pe cine iubești, ce iubești și cum să iubești. Este bine să ne rugăm cu dragoste, să facem fapte bune cu dragoste, căci, la rândul Lui, Dumnezeu ne răsplătește cu dragoste.

            Am întâlnit un copil care se lăuda că își iubește atât de mult aproapele, încât el este preferatul lui Dumnezeu. Este foarte greșit! Deoarece, în primul rând, noi suntem egali în fața lui Dumnezeu, El ne iubește pe toți la fel și, în al doilea rând, degeaba iubești, dacă te lauzi! Asta nu se poate numi iubire, se numește mândrie.

            Dragostea pe care noi o simțim trebuie să fie sinceră, pură și să pornească din inimă. Este mai bine să iubim cu inima, cu sufletul, decât cu mintea. Adică, cum am spus deja, să nu ne mândrim cu iubirea pe care o simțim, deoarece Dumnezeu ne-a dat o singură viață pământească, spre a ne pregăti pentru Împărăția Sa, lucrând în toate cu dragoste. Și atunci când vom ajunge în Rai vom afla ce este cu adevărat DRAGOSTEA.

 

Cozma Evelina Constantina clasa a VI-a B

 

ZICĂTORI

Zicătorile aceste

Toate-nseamnă o poveste!

Rămâne să le citiţi

Poveşti să agonisiţi!

            Nu face haz                                                                 Vaporul

            De al tău necaz,                                                           Fără catarg,

            Dar vinde necazul                                                       Să nu pleci

            Şi cumpără hazul!                                                        Cu el în larg!

 

            Prostul nu-şi găseşte                                                    'Geaba fugi de umbra ta,

            Rost                                                                             Fiindcă n-o poţi alunga,

            Decât tot lângă un                                                       Numai dacă fugi din soare,

            Prost!                                                                           Şi ea repede dispare!

 

            Trufaşul atâta ştie:                                                       Hoţu-i mincinos, te fură,

            Să-şi laude-a lui mândrie.                                            Şi că n-a furat se jură.

 

            Nu poţi face                                                                Poezia cântă

            Horă mare                                                                   Şi mereu te-ncântă

            Cu duşmanul                                                               Dar dacă nu-i vie

            La hotare!                                                                    Nu e poezie!

                                                                            Hortopeanu Vasilica Raluca, clasa a VII-a

 

Felicitări tuturor elevilor care au participat la acest concurs și mult succes pe viitor!!!!

 

Concursul Comper - Comunicare, Etapa a II-a, 14 mai 2014

 

Clasa a V-a

1. Balan Victor- 66 puncte
2. Lozniceru Paul- 54 puncte
3. Antohi Iuliana Bianca- 57 puncte
4. Sandu Denisa-51 puncte
5. Norocel Adina- 60 puncte
6. Constantinovici Cătălina- 45 puncte
7. Norocel Ionuț- 64 puncte
8. Cristinaru Emilian- 51 puncte

Clasa a VI-a A

1. Macovei Flavian- 49 puncte
2. Macovei Ioan Alexandru- 55 puncte
3. Țurcanu Andreea- 46 puncte
4. Nistor Daiana-  49 puncte

Clasa a VI-a  B

1. Lozniceru Antonia- 69 puncte
2. Costache Ana Maria- 62 puncte
3. Tatar Vasile Robert- 57 puncte
4. Boboc Delia Alexandra- 56 puncte
5. Moroșanu Simona Andreea- 55 puncte
6. Moroșanu Georgiana- 52 puncte
7. Cozma Evelina Constantina- 43 puncte

Clasa a VII-a

1. Constantinescu Gabriel- 57 puncte
2. Gavriloaia Lorena- 58 puncte
3. Nistor Daria- 58 puncte
4. Gavriloaia Maria- 63 puncte
5. Norocel Iulian- 54 puncte
6. Lozniceru Cosmin- 56 puncte
7. Isăilă Ionela- 50 puncte
8. Monoranu Silviu- 46 puncte
9. Hortopeanu Raluca- 45 puncte
10. Constantinovici  Marina- 46 puncte
11. Plăcintă Cătălina- 54 puncte

Clasa a VIII-a

1. Norocel Maximiliana- 81 puncte
2. Cristinaru Sînziana- 60 puncte
3. Boboc Mariana- 56 puncte
4. Andrișcă Iuliana – 67 puncte
5. Moroșanu Lavinia- 58 puncte
6. Acasandrei Andreea- 49 puncte
7. Acasandrei Adriana – 75 puncte
8. Balașa Ionela- 62 puncte
9. Constantinovici Elena- 77 puncte
10. Lozniceru Florentina- 62 puncte